Am invatat...(duminica)

Pentru mine fiecare zi e o culoare si fiecare saptamana un curcubeu.Si pentru ca la sfarsitul fiecarei saptamani ajung sa scriu o partitura formata din notele de pe portativul luni,marti,miercuri...am decis sa "ma spovedesc"putin si blogului meu cu surprize:).Si asa incepe seria mea cu "Am invatat..."

Astazi-duminica:D- am invatat ca oricat de mult ai vrea sa ti arati dragostea fata de cineva,daca intre voi se afla doua ecrane,o casuta deschisa"Yahoo Messenger"si o pagina"Facebook",pana si cele mai frumoase cuvinte care de obicei ar provoca un tsunami in sufletul celuilalt...se vor sparge timide de țărm ca un val ce vine si pleaca.Asa ca daca vreodata traiti urmatoarea situatie:te ai certat cu cineva drag si locuiti in aceeasi casa,dar in camere diferite,imbratisarile nu prea sunt wireless in zilele noastre,asa ca te sfatuiesc sa ti iei inima in dinti,cum ar zice românul,si sa te duci sa indeplinesti "live"imbratisarea.Altfel,poti sa stai mult si bine sa bati in ecranul laptopului in speranta ca poate face minuni.El iti da tigaia,dar tu prajesti cartofii ;)!

Esti special:)

Cineva mi a spus ca sunt speciala.Si primul lucru pe care l am facut a fost sa neg.Mi a zis ca am talent,iar eu i am zis ca imi vad "talentul" ca pe ceva nemaiintalnit,neinteles si inutil.Dar poate ca asa este.Poate ca si tu esti special si te vezi neinteles de nimeni.Dar langa tine pe drum mai este cineva...ca tine.Si tu nu l vezi pentru ca e ceata in jurul tau...ceata gandurilor tale care te umbreste din a vedea ca nu esti singur.Esti neinteles de nimeni dar totusi inteles de cineva.Afara totul se incalzeste...vine primavara pe care toti am asteptat o.De ce sa fi o umbra intr o pata de nonculoare,cand poti fi verdele din primavara?TU esti special.Si sa nu uiti asta.Si un prieten este acolo pentru tine...trebuie doar sa l cauti.Cine cauta gaseste.Este cineva pe care il intelegi si te intelege.Este culoarea ta...nu ti fie frica sa te patezi!!!Se spala la orice masina de spalat a bucuriei,a zambetului,a vietii de copil.Ai curajul si n acest moment lasa masca jos...fii doar TU si o sa fie de ajuns.Caci in ochii cuiva...esti o culoare,un pretios diamant care trebuie doar slefuit.Gaseste ti talentul si apreciaza l!Eu,cand aveam nevoie de cineva ma retrageam in cuvinte-prea multe,prea putine-.Dar acum,cred ca voi folosi antonimul verbului"a se retrage"...voi avansa impreuna cu saculetul meu de vorbe parfumate si voi fi pata de culoare din tabloul de primavara.Este vremea sa lasi soarele sa te incalzeasca!:)

Un prieten este cineva care te cunoaşte aşa cum eşti, înţelege ce ai fost, acceptă ce ai devenit şi, cu blândeţe, te lasă să creşti în continuare.

Rogvaivul prieteniei

Astazi am vrut sa mi colorez zambetul caci era prea abatut.Dar cum sa colorez nonculoarea?NU puteam de una singura asa ca am deschis sertarul de sub birou si am inceput sa caut.Si am gasit o...cutia mea cu creioane colorate.Am luat creionul rosu si am inceput sa colorez buzele.Dar nu avea nici un efect.Nu m am dat batuta.M am colorat si in obraji dar sclipirea din ochi era tot trista.Culoare dupa culoare si a pus amprenta pe fata mea fara sa schimbe insa ceva.Dar adevarata culoare vine din suflet.De data asta n am incercat sa colorez pielea ce inveleste inima,cu speranta ca o sa fie absorbita si o sa incep in secunda urmatoare sa zburd pe campii de fericire.Le am chemat pe ele-cele mai bune prietene din lume-si am descoperit ca sunt cele mai bune creione colorate din lume.Tin la nesfarsit si nu e nevoie sa le ascut!Nu sunt de vanzare,caci pretul lor se vede in culoarea zambetului,obrajilor si in sclipirea din ochii mei.Sunt curcubeul meu de nestemate ce alunga ploaia de pe cerul sufletului meu.
Cei mai buni prieteni sunt cei care pricep şi ceea ce n-ai spus în cuvinte.
(PS:Cu voi sunt libera sa fiu EU insumi fara sa ma simt ciudata,ci speciala!Deoarece cand pata mea de culoare s a murdarit pe drumul vietii,voi nu ma vedeti un verde murdar ce trebuie aruncat,ci ma vedeti ca pe cea mai frumoasa padure de un verde sclipitor!)

Raftul de sus

Pentru mine oamenii sunt ca o mare biblioteca.E ca si cand as sta in fiecare zi in acest imperiu al cartilor si as inspecta atent fiecare coperta,numele autorilor si cotoarele multicolore sau imbracate in nonculoare.Unele sunt mai sus si mai prafuite.Eu la alea tintesc.Dar,trebuie sa mentionez ca nici o carte din Imperiul Vietii nu si deschide usor filele in fata mea.Trebuie sa stiu sa ma apropii de fiecare coltisor indoit si sa l vindec,sa sterg cu filele mele amintirea frigului din ultimul raft al bibliotecii...Si azi,ca si in celelalte zile,m am uitat in sus;raftul din tavan e cel mai frumos tocmai pentru ca scara mea veche de lemn nu ajunge pana acolo.Dar imi doream atat de mult sa ajung la cartea aceea cu coperti de catifea incat am inceput sa escaladez raft dupa raft.Cand am ajuns sus,coperta mea nu mai era asa stralucitoare si filele mele se vestejisera.Dar,ajunsesem la ea:cartea de catifea.Acum,nu mai era cale de intoarcere...stiam ca voi ramane intotdeauna in ultimul raft si ca ma va imbratisa frigul si praful.Au trecut zile,si simteam sa inima mea plina cu informatii bate tot mai incet pentru surorile mele,cartile celelalte.Si,in zbuciumul amintirilor de carte publicata cu succes si vanduta in toate librariile,mi am amintit de ea;cartea de catifea.Zilele treceau,si ea isi deschidea cat mai multe file in fata mea.Dupa cateva saptamani,raftul de sus nu mai era asa intunecat si praful prefera sa se aseze pe margine si sa asculte la povestea prieteniei noastre.De atunci,toate scarile din Imperiul Vietii si au multiplicat treptele pentru a ajunge la raftul de sus.Pana la urma,asa ar trebui sa se citeasca orice poveste de viata:de sus in jos.

Am cautat prietenia ta pe net

Stii,oamenii spun ca pe net gasesti totul.Si am cautat aseara prietenia ta.Iti dau cuvantul meu ca am rascolit o intreaga biblioteca de site-uri...am cautat pe facebook,pe hi5,pe bloguri,pe youtube chiar!Si nu am gasit nimic...prietenia ta nu e pe facebook desi eu mi am dat toata silinta s o smulg din poza ta;aia de la profil in care zambesti asa frumos dar totusi nu simt nimic atunci cand o privesc.Dar nu m am dat batuta!Am incercat toata noaptea sa ti "descant" prietenia din poza pentru ca aveam nevoie de tine...Dar nu a vrut sa iasa nici un strop de prietenie...si zambetul tau era asa de sec si sufletul meu asa de gol.Tu nu mi ai daruit flori,speranta,zambete,incurajari,cadouri;mi ai dat ceva mai pretios...mi ai dat LIPSA ta!Si acum imi lipsesti mereu,prietena mea!Si cu ultimele puteri,am inchis laptopul,am renegat facebookul,am demonstrat fara Pitagora sau Thales ca prietenia ta nu e pe net si ti am batut la usa.Ding-Dong!Si zambetul tau era asa de "NE"sec si sufletul meu asa plin de fericire!
Azi am avut nevoie de speranta.Si nu am mai dat search pe google de data asta.Am dat search pe tine.Si ghici ce!am abonament nelimitat:d

Dubla 1:Ce faci?!?

In fiecare dimineata...suna ceasul.Ma trezesc,ma duc la baie,ma spal pe fata de visele nebune care m au facut sa cad noaptea din pat si ma prefac ca sunt normala...E ceva de genul:Dubla 1!si dupa scenariu indeplinesc mereu un ritual..ca de!imi trebuie nota...altfel raman corigenta;si e grav sa ramai corigent la materia: Viata-e prea mare contrastul intre podiumurile ocupate pana la varf de indivizi cu coronite,floricele pe campii si viata perfecta-.Cand ma dezlipesc de casa mea,ies in lume.Ma intalnesc cu o prietena...n am mai vazut o de mult:"Buna!Ce mai faci?"-intreaba ea.Si eu raspund"Bine..."-oricare ar fi starea mea-.Nu e ca si cum as minti...dar e mai convenabil asa.Si ziua mea e un amalgam de...bine la tot pasul.Telefonul...e pe silentios sau general de obicei.Dar...el nu are de dat explicatii asa ca poate sa si dezvaluie "starea de spirit".De acum incolo,nu sunt nici pe silentios,nici pe general.Sunt eu!Asa ca daca te vei intalni cu mine pe strada,cand ma vei intreba:"Ce faci?"Voi raspunde:"Sunt doar eu...!"Sunt aceeasi"anormala"-pe care n o intelege nici macar jurnalul ei virtual-,dar putin schimbata.Mi am descoperit adevarata identitate:fiinta programata sa fie albastra atunci cand totul in jur e verde,cea care dintr o banala pasarica face un adevarat stol,ea...neinteleasa de nimeni dar totusi inteleasa de cineva.

Peste 3 ore ma culc.Ca maine dimineata sa ma trezesc din nou;vorba vine...Dubla 2 cui sa i o las? 

M ai ajutat sa urc o treapta

Daca pana acum ea se simtea parca uitata de lume si se juca fazan cu tastele caculatorului,AZI e diferit.Telefonul se invarte nedumerit pe birou si vibreaza necontenit.Mda...a zis ea de sub patura;asta mi e alarma.S a sculat din pat si a apasat tasta rosie.15 apeluri?!?plus mesajele...S a asezat inapoi in pat si a inceput sa citeasca:"La multi ani...Tot ce iti doresti...Sa ramai la fel cum te stiam..."Ei bine,cel putin azi se simte iubita.Astazi,poate si ea sa afirme:"Este ziua mea si asta imi ocupa tot timpul!"Asa ca lipsita de griji si cu cei dragi aproape,ea a mai urcat o treapta pe scara vietii;Hmmm...treapta 15-si a zis ea in gand-...Mie imi suna a aventura!