Litera ta la cumpana dintre ani

Afara totul este invaluit in franturi de deosebit.Versuri cantate de glasuri gingase de copii zboara pe aripile vantului rece de iarna.Se aud voci spunand in cor:"Un an mai bun"!Fara sa vreau ma prind in hora Terrei.De ce?Pentru ca toti impartim acelasi lucru:pasim impreuna intr-un nou capitol,un an imbracat in necunoscut.Viata este ca o scara lunga-un mix de concret si abstract-pe care fiecare om isi lasa amprenta facand-o unica.Singura diferenta este ritmul cu care o strabatem-unii in pas alert,altii...bat pasul pe loc-.Exact in asta consta magia Anului Nou;este singura data cand,alb sau negru,pasim in acelasi ritm,-dupa binecunoscuta numaratoare "10,9,8...3,2,1,La multi ani!"-,pe foaia alba a unui an nou si ne imprimam litera.Eu vreau sa fiu un F(fericire),un D(dragoste) sau poate un S(speranta)anul acesta.Tu ce litera vrei sa fii?

LA MULTI ANI!

Respir si las usa deschisa

Daca as putea,mi as strange toate sentimentele din camera sufletului si le as pune pe o tava;as lasa o acolo,in colt,pe masa rotunda si mica.Iar,in fiecare dimineata,mi as lua un scaun si m as aseza la masuta cu fata la tava.De acolo as alege pliculetul cu sentiment cu care vreau sa mi imbrac sufletul in acea zi.As descuia usa sufletului si l as indesa acolo pana s ar aprinde si ar umple camera cu aroma lui.Dar la ce mi ar folosi?As fabrica sentimente false.bomboane umplute cu aer,nu cu crema.Nicolae Iorga spunea despre sentiment:"Este o logica a inimii, foarte grea,care n-a fost scrisa." Nu l poti scrie,exprima,doar simti.Totul este sa nu il falsifici,sa nu faci o piata neagra a sentimentelor.
De aceea e mai bine sa nu mi controlez sentimentele.Deoarece,inconstient,orice fel de sentiment-bun sau rau-te formeaza si iti modeleaza caracterul.Astfel,esti TU,si nu ALTcineva.Sentimentele sunt aceleasi dar ne schimba diferit.
Nu incerca sa ti incarcerezi sentimentele,lasa le libere sa zboare!

Am intrebat fulgul...

Cum poti exprima in cuvinte bucuria sufletului de copil atunci cand vede fulgii micuti de nea cernuti din vazduh pentru tine,pentru mine?Eu inca n am gasit un cuvant care sa cuprinda toate sentimentele placute ce mi incalzesc inima cand simt acel mic fulg topindu se de obrazul meu fierbinte.Nu as da pe nimic copilaria.E frumos sa fie iarna,sa simt,sa alerg,sa rad...sa ma invelesc cu paturica de zapada si sa adorm pe forma unui ingeras de zapada uitandu ma la cerul pictat cu mii de stelute ce sclipesc.Cand in aer se simte aroma imbietoare a mirosului iernii...aminteste ti si de mine.Ia ma de mana si hai sa facem doi ingerasi de zapada caci nu vreau ca al meu sa fie singur sub stele.E mult prea frumos totul....ca sa nu fie doi...doi pasi,doi copii,doua zambete.

De ce sa nu fii altfel?Fii guma mea

In timp ce ma "plimbam"linistita printre vitrinele care mai de care mai impodobite ale Internetului,am descoperit o poza.Micsorata nu spunea multe dar mi a atras curiozitatea.Doua click-uri,cateva secunde de asteptare si imaginea s a desfasurat in fata mea.

 Sunt doua posibilitati.Prima...sa te ingropi singur in cimitirul acestei lumi prin lispa de afirmare sau...sa fii incetul cu incetul "sters"de lumea din jur.

 Putem sa consideram ca lumea este o imensa gară si...desi difuzoarele,larma,fetele calatoare ce vin si pleaca si timpul ce se scurge ireversibil in briza vantului de toamna-ce ti mangaie parul lasandu-l marcat de dor-,desi toate acestea iti acopera vocea si te sting incetul cu incetul in fumul indiferentei,nu ezita!De ce sa urmezi mereu si mereu acelasi traseu?Sa iei tren dupa tren nestiind unde te poarta...Lasa o pata de culoare pe peronul alb-negru si fa-te auzit!In loc sa fii cel sters,fii guma!Nu orice guma...o guma ce nu sterge,ce alină.

Vreau sa mi imaginez inimaginabilul,sa ating culmile de neatins,sa fiu ceva intr-un spatiu vid!Imposibil?Nu si daca tu crezi.Totul e sa ai incredere in tine.POTI! 

Formeaza diferitul cu mine

Ce s ar intampla daca cei mai destepti oameni s ar intalni si-cum se zice-si ar pune mintile la contributie ca sa aduca un leac singuratatii?Sa zicem ca s au intalnit,au discutat ore in sir,au facut experimente...etc.
Dupa toate acestea...nu au gasit nimic eficient si de durata.E posibil?Nici chiar cele mai stalucite minti sa nu gaseasca alinare singuratatii?
Daca ar fi dupa mine,a zis savantul X...eu n as inlatura singuratatea.Pentru ca doar cand esti singur realizezi ca esti diferit.Si doar cand esti diferit realizezi ca ai nevoie de un diferit apropiat de al tau ca sa formati impreuna"NOUL".Atunci,a zis savantul Y,eu zic sa numim aceasta prietenie.Si au scris cu litere mici si inghesuite "prietenie".Dar...zise si Z.Avem o problema!Daca prietenia se destrama?Iar vine singuratatea...Eu zic sa unim diferitul cu iubirea,loialitatea si increderea.Astfel,se va forma un nod de nepatrus.Se va numi tot prietenie...doar un cuvant adaugat:adevarata prietenie.Si astfel X,Y si Z ti au intins speranta.Trebuie doar s o pretuiesti!


"Daca incerc sa-l zugravesc aici, e pentru ca nu vreau sa-l uit. E trist sa uiti un prieten."

(Multumesc unei prietene adevarate pentru idee,Aby)

Am calcat pe ceva...o lumina?

Trecem zi de zi nepasatori pe drumul anevoios al vietii.In drum...inca mai zarim un punct rosu,verde,albastru.A...da!E un prieten,sau era...nici nu mai stiu.El inca mai palpaie.Un semnal pentru mine?Ce ironic!Cine si ar mai aduce aminte de mine?Si astfel ne ingropam viata in nonculoare.INDIFERENTA,MANDRIA,ORGOLIUL...ce cauta ele in ladita cu lucruri pretioase pe care le pastrez in suflet?Le a adus viscolul...dar,nu!nu e posibil...am inchis de mult usa sufletului.Ba chiar am centrala,Vaillant:una din cele mai bune,plus ca l am vopsit  recent si  l am mai si izolat-e la moda doar.Ce spui,punct rosu?Mi am cladit caramida cu caramida nefericirea?Si tu,punct galben?Ca...pe usa am agatat o placuta pe care scrie:DO NOT DISTURB?Nu si tu...punct albastru!Vrei sa zici ca renovarile mele sunt de fapt un zid de aparare pe care,fara sa vreau,l am intors impotriva mea si astfel...sufletul meu a devenit tot o stana de piatra?Dar,asta e ridicol!Imposibil...eu am principii...Cine sunteti voi sa mi spuneti astea?!?

Apoi,o briza calda mi a mangaiat fata,am auzit un suspin:...sunt...un prieten;Ia-ma de mana cat inca mai palpai in viscolul de afara,caci mi e frig si fara tine...MA STING!

Vreau sa fiu ceva-ul bun

In viata mea am vazut fețe si fețe...chipuri triste sau mai putin triste.Unele m au marcat,altele au trecut neobservate fara sa mi provoace nici macar curiozitate.M a ajutat la ceva?Ma simt tot o straina printre mii de fețe calatoare ce nu au o destinatie anume.Pe traiectoria lumii acesteia parca eu sunt punctul negru dintre infinitatea de puncte albe.Te-ai simtit vreodata strain printre straini?Daca da,atunci stii ce simt cand pasesc pe strazile orasului insotita de alte persoane dar in realitate...singura.

Vin la școală

Lacrimi,zâmbet,vis,tăcere;

Frunze in arborele genealogic al sufletului.

Sunt un punct și mă simt pata

Ca într-un film de duzină

În care ești și erou și regizor al propriei soarte

Ești victimă și totodată oaia neagră.

Am întrebat stelele,soarele,luna,

Pământul,marea și florile…

Toate mi-au răspuns în cuvinte.

Dar ce-i un cuvânt?

Nimic…în intersecțiile propozițiilor amare.

M-am urcat în autobuzul indiferenței.

Am închis ochii.

Nu mai vad furtul,minciuna,ipocrizia.

Te văd pe tine.

Nu-i perfect,dar îmi ajunge.

Căci îmi ești prietenă,soră,mamă.

Nu-mi știu numele.

Dar…vin la școală!


(Poezie scrisa de Cojoc Ana-Maria)

Ma vezi?

Ce e o lacrima?Desi atunci cand strabate obrazul fierbinte poate parea o simpla picatura de apa...nu e asa.Pentru mine lacrima este simbolul sinceritatii.Ce poate fi mai sincer decat o lacrima?Ea dezvaluie ce vrei sa ascunzi sau sa maschezi...Ea...-daca am vorbi in termeni abstracti-ea te iubeste cel mai mult din punctul meu de vedere pt ca vede cand te doare si izvoraste din suflet prin ochi ca sa ceara ajutorul celor din jur...pentru tine.As vrea sa fiu o lacrima...sa simt doar pentru altii si sa nu ma doara pe mine...Sa alin durerea,dar sa nu o simt.Dar poate ca tu ai nevoia de mine.De aceea exist pentru tine.Nu ca lacrima,ci ca persoana.Pana la urma,o persoana poate sa faca ceea ce o lacrima nu poate.Sa invinga durerea.Vede cineva steagul meu alb-rupt si fragil-dar inca in bataia vantului?Eu...nu-l mai vad.Mi-e de ajuns daca-l vezi tu.Inseamna ca sunt inca acolo...

Pot sa zbor cu o aripa franta?te rog....imprumuta-mi-o pe a ta caci am cazut la pamant si sa ma mai ridic...simt ca nu mai pot.

Pentru ca-ti pasa

Mi am dat seama ca vine timpul sa spui si STOP.De exemplu,desi ai fost tradat in trecut de catre presupusii prieteni nu e bine sa incetezi sa mai ai incredere in oameni.Pentru ca,desi putini primesc o a doua sansa,eu am primit o :D    Am cele mai bune prietene de pe planeta.
Ce se intampla daca prietena ta speciala e un fel de mama omida?E bine sau e rau?Stiu o explicatie rationala...ea de fapt te cunoaste mai bine decat te cunosti tu insati si isi pune toata increderea in tine.Am dreptate?De aceea trebuie sa o asculti intotdeauna deoarece ea stie ce spune;))
Cred ca astazi am invatat o lectie importanta:
”E o nebunie sa urasti toti trandafirii pt ca te-ai intepat intr-unul ,sa renunti la visele tale pentru ca unul nu s-a implinit , sa iti condamni toti prietenii doar pt ca unul dintre ei te-a tradat, sa nu crezi in iubire doar pentru ca cineva nu te-a iubit.”
...adica lectia INCREDERII.

Te iubesc pentru ca esti alaturi de mine si ca esti mama omida a mea!(D.)




                                                                                         Aceasta postare este dedicata special cuiva special.

Fara solutii?atunci vreau sa fiu zapada...

Am realizat ca niciodata n am fost cu adevarat singura...Intotdeauna am avut pe cineva acolo care sa mi intinda o mana.Dar exista si persoane cu adevarat singure...

Apoi,primul lucru care mi a venit in minte a fost cuvantul zapada...:|Nu stiu de ce tocmai acest cuvant dar...Am stat si m am gandit putin la zapada si am realizat ca aproape toata lumea iubeste zapada.De ce ?Pana la urma ce e asa de iubit la ea?E foarte rece,nici nu o poti pastra ca ceva al tau pentru ca se topeste imediat...Asa ca,de ce toti-in special copiii-o iubesc?Si desi eram pe strada si mergeam,-cum se spune de obicei,capul meu era in alta parte(bine ca stiu picioarele sa mearga de la sine...e un mare atuu)-,nu puteam sa nu ma gandesc la un raspuns logic pentru acest semn de intrebare ce-mi incoltise in minte.Si am gasit raspunsul:zapada este asa de iubita nu neaparat pentru ce reprezinta ea-pentru ca ea este de fapt o formă solidă de precipitație,nimic altceva decât apă înghețată-,ci pentru ce reuseste ea sa faca,aduna oamenii impreuna,le produce o bucurie...

Dar...atunci cand nu este zapada?Trebuie sa asteptam dupa ea ca sa zambim din nou?
Cum se simt acei oameni care inca de la start isi incep viata fara prieteni-suporteri...fara sa aiba pe nimeni care sa le strige din loja"Stiu ca poti"sau "Mergi inainte"?
Unii oameni tanjesc dupa o simpla si banala imbratisare sau un zambet nevinovat...

Eu gasesc extraordinar citatul"Zambetul este ca stergatorul de parbriz:nu opreste ploaia,dar iti permite sa iti vezi de drum"Cand ploaia e prea deasa in suflet,un simplu zambet ar face lumina...nu inseamna ca ploaia s-ar opri.nicidecum!Dar atunci,in loc sa astepti ca furtuna sa treaca,ai dansa descult in ploaie!
La un moment dat,toate lucrurile incep sa se lege intre ele!Cine poate sustine contrariul?

In the clouds of memories

Imi place la nebunie sa caut citate...pasiune?poate:D
Asa ca am "adunat"cateva pt cine este interesat:-*

Be who you are and say what you feel because those who mind don't matter and those who matter don't mind. 

It's true that we don't know what we've got until we lose it, but it's also true that we don't know what we've been missing until it arrives.

You've got to take the good with the bad, smile with the sad, love what you've got, and remember what you had. Always forgive, but never forget. Learn from mistakes, but never regret. 

 Life isn't about waiting for the storm to pass...it's learning to dance in the rain. 

Nu există viaţă mai pustie decât una care n-a iubit nimic, ştiind că într-o zi va pierde totul.

Ceea ce nu vedem ne vede. Ceea ce nu simţim ne simte. Ceea ce nu ne lipseşte ne aparţine.

Nu dispreţui lucrurile mici; o lumânare poate face oricând ceea ce nu poate face soarele niciodată: să lumineze în întuneric.

Undeva spre limita disperării, eu am găsit totdeauna speranţa.

Prietenii buni sunt asemeni stelelor,nu-i vezi tot timpul...dar stii ca mereu sunt acolo

Ce-ar fi daca...

Numele blogului meu este "perfect imperfecta"...as continua si as spune perfect imperfecta intr-o lume defecta:D
Am descoperit mai nou ca am o pasiune pentru compus...am inceput sa scriu mici poezii doar pentru conceptul de ceva nou...nu pentru ca eram sigura ca am talent sau ca ma regaseam in aceasta latura .De atunci tot compun...Si pot sa spun ca acum a devenit o parte din mine.O alta realitate in care ma refugiez de fiecare data cand simt nevoia de acel ceva...Cat despre mine;;)de obicei prietenii,atunci cand vine vorba sa ma descrie spun ceva de genul:ooo este prietena mea cea mai buna,cea care zambeste intotdeauna...e nu e nici chiar asa...cateodata sunt si la polul opus.Dar imi place sa zambesc:DImi place sa simt,sa ma joc,sa fiu copil,sa rad,sa alerg,sa...traiesc.